TOLERANŢĂ ŞI DISCRIMINARE

NU SUNT DEACORD TOTAL CU CEI CARE II DESCRIMINĂ PE CEI CARE SUNT DE ALTA RASĂ,ORIGINE,ETNIE.DAR CU TOATE ACESTEA SUNT ANUMITE GRUPURI,INSTITUŢII CARE PRACTICA ŞI ESTE DESTUL DE DES PRECTICATĂ.ÎN CEZUL ACESTOR PERSOANE (CELE DISCRIMINATE)ESTE FOARTE GREU SA SE INTEGREZE ÎNTR-UN NOU COLECTIV,SĂ CONUNICE CU CEILALTI,DEOARECE AU O ANUMITĂ RETINERE.SINGURUL GEST PE CARE NOI AR TREBIU SĂ ÎL FACEM ESTE ACELA DE A FI TOLERANTI CU EI, SĂ-I ACCEPTĂM AŞA CUM SUNT.LIPSA ACESTEIA DĂ DOVADĂ DE EGOISM.
TOLERANŢA.
DISCRIMINAREA.
CITATE CELEBRE DESPRE TOLERANŢA:"Toleranţa este virtutea omului fără convingeri"G.K. Chesterton."Ce este toleranţa? Atributul umanităţii".G.K. Chesterton
" Toleranţa este efectul pozitiv şi cordial de a înţelege credinţele, riturile şi obiceiurile altora fără a le împărtăşi sau accepta."Joshua Liebman

DEZVOLTARE DURABILA

BUNA.........PAI.......hai sa vorbim despre dezvoltarea durabila.Ce parere aveti despre aceasta???????Eu unu nu stiu ce sa zic,dar cred ca ara trebui a ne gandi la asa ceva pentru ca e vorba si de viata noastra la urma urmelor.Nu mai lasati mai fratilor gunoaiele pe LANGA cos,nu mai face MIZERIE,ganditi-va ca e viata voastra,ne imbolnavim impreuna.
Ganditi-va la mai multe,cum ar fi sa nu mai avem apa,aer curat???
Conceptul de dezvoltare durabilă desemnează totalitatea formelor şi metodelor de dezvoltare socio-economică, al căror fundament îl reprezintă în primul rând asigurarea unui echilibru între aceste sisteme socio-economice şi elementele capitalului natural.
Cateva date despre acest subiect:
Cea mai cunoscută definiţie a dezvoltării durabile este cu siguranţă cea dată de Comisia Mondială pentru Mediu şi Dezvoltare (WCED) în raportul "Viitorul nostru comun",cunoscut şi sub numele de Raportul Brundtland[1]: "dezvoltarea durabilă este dezvoltarea care urmareşte satisfacerea nevoile prezentului, fără a compromite posibilitatea generaţiilor viitoare de a-şi satisface propriile nevoi
si dezvoltarea, organizata de Natiunile Unite la Rio de Janeiro. Durabilitatea pleaca de la ideea ca activitatile umane sunt dependente de mediul inconjurator si de resurse. Sanatatea, siguranta sociala si stabilitatea economica a societatii sunt esentiale in definirea calitatii vietii. Discutiile de la care s-a ajuns la dezvoltarea durabila au pornit la inceputul anilor 70. In 1972, Conferinta privind Mediul care a avut loc la Stockholm a pus pentru prima data in mod serios problema deteriorarii mediului inconjurator in urma activitatilor umane, ceea ce pune in pericol insusi viitorul omenirii. In 1983, isi incepe activitatea Comisia Mondiala pentru Mediu si Dezvoltare (WCED), condusa de Gro Bruntland, dupa o rezolutie adoptata de Adunarea Generala a Natiunilor Unite. Doi ani mai tarziu, este descoperita gaura din stratul de ozon de deasupra Antarcticii si, prin Conventia de la Viena se incearca gasirea unor solutii pentru reducerea consumului de substante care dauneaza stratului protector de ozon care inconjoara planeta. In 1986, la un an dupa catastrofa de la Cernobal, apare asa-numitul Raport Brundtland, al WCED, cu titlul “Viitorul nostru comun”care da si cea mai citata definitie a dezvoltarii durabile (“sustainable development”): “Dezvoltarea durabila este cea care urmareste nevoile prezentului, fara a compromite posibilitatea generatiilor viitoare de a-si satisface nevoile lor”. Totodata, Raportul admitea ca dezvoltarea economica nu poate fi oprita, dar ca strategiile trebuie schimbate astfel incat sa se potriveasca cu limitete ecologice oferite de mediul inconjurator si de resursele planetei. In finalul raportului, comisia sustinea necesitatea organizarii unei conferinte internationale asupra dezvoltarii durabile. Astfel, in 1992, are loc la Rio de Janeiro “Summit-ul Pamantului”, la care au participat reprezentanti din aproximativ 170 de state. In urma intalnirii, au fost adoptate mai multe conventii, referitoare la schimbarile de clima (reducerea emisiilor de metan si dioxid de carbon), diversitatea biologica (conservarea speciilor) si stoparea defrisarilor massive. De asemenea, s-a stabilit un plan de sustinere a dezvoltarii durabile, Agenda 21. La 10 ani de la Conferinta de la Rio, in 2002, a avut loc, la Johannesburg, Summitul privind dezvoltarea durabila. Fiecare dintre noi, constient sau nu, putem contribui la dezvoltarea durabila. De fapt, putem spune ca avem o gandire durabila atunci cand aruncam deseurile din plastic sau hartie in locurile special amenajate. Recuperarea deseurilor menajere va deveni, probabil, aproape un reflex si in randul romanilor, dar este un proces de durata. Sa nu uitam ca dezvoltarea durabila este, de asemenea, un concept foarte “tanar”. Deocamdata, de reciclarea deseurilor casnice par sa se ocupe, in prezent, doar carutasii care merg printre blocuri in cautare de fier vechi sau alte metale. In urma cu cativa ani, printre blocuri erau amplasate containere pentru colectarea selectiva a deseurilor – sticla, plastic, hartie, o initiativa laudabila care nu strica sa fie reluata. La nivel industrial, lucrurile s-au miscat mult mai repede. Astfel, multe fabrici folosesc deseuri drept combustibil, iar in anumite localitati se încearca implementarea unor sisteme de incalzire casnica pe baza arderii deseurilor. Companiile sunt primele care au constientizat importanta economica (dar si ecologica) a recuperarii si refolosirii deseurilor. Lester Brown atrage atentia, in lucrarea “Planul B 2.0” asupra conflictului dintre civilizatia industriala si mediul ambiant si mentioneaza doua aspecte: tendinta de epuizare a resurselor naturale de energie, de materii prime si de hrana, sau consumarea celor regenerabile intr-un ritm superior capacitatii lor de regenerare si deteriorarea fizica si poluarea factorilor de mediu: apa, aer, sol. In acest context, el puncteaza importanta reciclarii deseurilor. Lester Brown a creat in 1974 "Worldwatch Institute" si este promotorul unor serii de studii, materializate in rapoartele anuale privind progresele pe calea structurarii unei societati durabile: "Starea lumii" sau "Semne vitale". "O societate durabila, spune el, este cea care isi modeleaza sistemul economic si social astfel incat resursele naturale si sistemele de suport ale vietii sa fie mentinute".
Strategia de Dezvoltare Durabila reinnoita priveste intreaga Europa si de aceea propune mijloace de imbunatatire a cooperarii cu nivelul guvernamental si ceilalti factori de decizie, cu ONG-uri si cu cetatenii, entitati care trebuie sa isi uneasca eforturile pentru dezvoltare durabila.
Cooperarea pentru o dezvoltare durabila trebuie sa fie o preocupare atat pentru UE, cat si pentru statele membre. Politica comunitara de dezvoltare durabila trebuie sa fie complementara politicilor derulate de de statele membre.
CAT E DE FRUMOS SA STII CA TE TREZESTI INTR-O LUME CURATA,RESPIRI AER CURAT,BEI O APA LIMPEDE.......VA CER PARAERA!

Catelusi

Get your own Slide Show!

SARBATORILE PASCALE

Pastele sarbatoarea crestina a Invierii Domnului

Utima saptamana a postului care precede sarbatoarea este saptamana mare, care incepe cu duminica Floriilor si se termina cu duminica pascala. Sarbatoarea incepe de fapt cu duminica Floriilor, cand se sarbatoreste intrarea lui Hristos in Ierusalim. Saptamana mare are menirea impartasirii chinurilor lui Iisus. In aceasta saptamana se termina postul de 40 de zile, si natura renaste. In ziua de joi a saptamanii mari clopotele inceteaza sa mai bata, vor mai bate doar Sambata Mare.

ISTORIA PASTELUI
Pentru prima data Pastele a fost sarbatorit in jurul anului 1400 inainte de Hristos. In aceasta zi evreii au parasit Egiptul cu ajutorul lui Dumnezeu. Scriptura in cartea Exod (Iesirea) din Vechiul Testament ne ofera instructiunile date de Dumnezeu pentru sarbatorirea Pastelor in timpul lui Moise. Evreii din antichitate isi aminteau de faptul ca Dumnezeu i-a salvat din robia in care se aflau in Egipt.
Desi multi sarbatoresc si astazi Pastele, majoritatea oamenilor nu mai au in vedere semnificatia acestei sarbatori. Pentru multi, Pastele nu mai are nimic de a face cu Dumnezeu, este doar un prilej de m?ncare si bautura.

In ceea ce priveste crestinii, Dumnezeu a reinnoit legam?ntul facut cu israelitii, de data aceasta nu printr-un om, (Moise) ci prin Fiul Sau, Iisus Mesia. Legamantul cel nou nu mai este un legamant facut doar cu evreii, ci cu toate popoarele, care vor sa primeasca iertarea pacatelor prin jertfa lui Iisus Hristos. Legamantul cel vechi purta sigiliul sangelui unui miel care trebuia sacrificat de Pasti dupa instructiunile date de Dumnezeu. Cu ocazia iesirii din Egipt, cand au sarbatorit pentru prima data Pastele, toti evreii trebuiau sa ia un miel si sa il sacrifice. Apoi, cu sangele mielului erau unse ramele de lemn ale usilor de la casele in care locuiau acestia. In noaptea aceea, ingerul mortii trimis de Dumnezeu a trecut prin Egipt si a omorat toti fiii intai nascuti ai egiptenilor in casele care nu aveau pe usa sangele mielului. In casele israelitilor, nu a murit nimeni, pentru ca acestia ascultasera porunca lui Dumnezeu si au pus s?ngele mielului pe usile lor. S?ngele mielului oferea o garantie, un semn vizibil prin care credinciosii dadeau de inteles ca au luat in serios avertismentul lui Dumnezeu.
In Noul Testament mielul a fost junghiat prin M?ntuitorul Iisus, iar sangele lui care a curs pe cruce este sangele rascumparator.

La Cina cea de taina, in noaptea cand a fost tradat, inainte de a fi prins si arestat, Domnul Iisus a instituit sarbatoarea Pastelui nou testamental, dupa porunca ce I-a fost data de Dumnezeu.
Dumnezeu vrea ca toti crestinii sa isi aminteasca de pretul care a fost platit pentru rascumpararea noastra din sclavia pacatului.totodata si inceputul chinurilor Mantuitorului.

Sarbatoarea Pastelui incepe in dupa masa zilei de sambata. Cel mai important moment al zilei este sfintirea apei botezatoare la biserica. Se spunea ca prima persoana care urmeaza sa fie botezata cu aceasta apa "noua" va avea noroc toata viata.

Apa prezinta un rol important si duminica. Crestinii mergeau la biserica ducand mancarea si vinul pregatit pentru a fi sfintite. Postul se termina oficial prin consumarea acestor bucate. In unele regiuni aceasta traditie este vie si in zilele noastre. Se spunea ca daca gainile apuca sa manance din ramasitele acestor mancaruri vor oua mult. Se obisnuia ca oul sfintit sa fie consumat in mijlocul familiei, pentru ca in cazul in care careva s-ar rataci sa isi aminteasca cu cine a mancat si sa isi regaseasca calea spre casa. Mancarea traditionala este carnea de miel pregatita dupa mai multe retete specifice. Mielul este simbolul lui Hristos...

Inainte de anul 325 i.H. Pastele se sarbatorea in diferitele zile ale saptamanii, chiar si vinerea, sambata si duminica. In acel an, s-a convocat consiliul de la Nicaea de catre imparatul Constantin. A emis legea pascala care stabilea ca aceasta sarbatoare sa aiba loc in prima duminica dupa luna plina de sau dupa echinoxul de primavara sau prima zi de primavara.

OBICEIURI DE PASTE

Sarbatoarea renasterii si a invingerii mortii constituie un element de baza in numeroase sisteme religioase precrestine. In zilele in care vegetatia revine la viata, perioada ce coincide cu echinoctiul de primavara, in imperiul roman aveau loc celebrari dedicate lui Attis, divinitate de origine frigiana, despre care se spune ca ar fi fost nascut dintr-o fecioara. Acest Attis, care era iubitul lui Cybelle, zeita fertilitatii, murea si invia in fiecare an in perioada echinoctiului. Festivaluri ale primaverii aveau loc la toate popoarele vechi ale Europei si, potrivit unor autori, atunci cind misionarii crestini ai secolului al II-lea au ajuns in nordul continentului, ei au incercat sa-i converteasca treptat pe oameni, permitindu-le acestora sa-si mentina traditiile si sarbatorile, in care au introdus incetul cu incetul elemente crestine. Aceasta tehnica de a tolera si ingloba traditiile locale in credinta crestina se foloseste si astazi, in special de catre Biserica Catolica, cu precadere in Africa, pentru a nu trezi resentimentele triburilor obligindu-le sa renunte brusc la datinile lor. Celebrate in aceeasi perioada a anului, sarbatoarea Pastelui si cea a primaverii s-au intrepatruns, numele divinitatii pagine pastrindu-se in denumirea sarbatorii crestine.


CUM SE SERBEAZA PASTELE IN ROMANIA:
•In Bucovina, fetele se duc in noaptea de Inviere in clopotnita si spala limba clopotului cu apa neinceputa. Cu aceasta apa se spala pe fata in zorii zilei de Pasti, ca sa fie frumoase tot anul si asa cum alearga oamenii la Inviere cand se trag clopotele la biserica, asa sa alerge si feciorii la ele.

•In zona Campulung Moldovenesc, datina se deosebeste prin complexitatea simbolurilor, a credintei in puterea miraculoasa a rugaciunii de binecuvantare a bucatelor. In zorii zilei de duminica, credinciosii ies in curtea bisericii, se asaza in forma de cerc, purtand lumanarile aprinse in mana, in asteptarea preotului care sa sfinteasca si sa bine?cuvan?teaze bucatele din cosul pascal. In fata fiecarui gospodar este pregatit un astfel de cos, dupa oran?duiala stramo?silor. In cosul acoperit cu un servet tesut cu model spe?cific zonei sunt asezate, pe o farfurie, simbolurile bucuriei pentru tot anul: seminte de mac (ce vor fi aruncate in rau pentru a alunga seceta), sare (ce va fi pastrata pentru a aduce belsug), zahar (folosit de cate ori vitele vor fi bolnave), faina (pentru ca rodul graului sa fie bogat), ceapa si usturoi (cu rol de protectie impotriva insectelor). Deasupra acestei farfurii se asaza pasca, sunca, branza, ouale rosii, dar si ouale incondeiate, bani, flori, peste afumat, sfecla rosie cu hrean, si prajituri. Dupa sfintirea acestui cos pascal, ritualul de Pasti se continua in familie. * In partile Sibiului, exista obiceiul ca de Pasti sa fie impodobit un pom (un arbust) asemanator cu cel de Craciun. Singura deosebire consta in faptul ca in locul globurilor se agata oua vopsite (golite de continutul lor). Pomul poate fi asezat intr-o vaza frumoasa si farmecul sarbatorii sporeste cu o podoaba de acest fel.

• La Calarasi, la slujba de Inviere, credinciosii aduc in cosul pascal, pentru binecuvantare, oua rosii, cozonoc si?cocosi albi. Cocosii sunt crescuti anume pentru implinirea acestei traditii. Ei vestesc miezul noptii: datina din strabuni spune ca, atunci cand cocosii canta, Hristos a inviat! Cel mai norocos este gospodarul al carui cocos canta primul. Este un semn ca, in anul respectiv, in casa lui va fi belsug. Dupa slujba, cocosii sunt daruiti oamenilor saraci . Pe langa datina cosului pascal, se mai pastreza cateva obiceiuri deosebite: ele vestesc intampinarea Pastelui cu bucurie si dragoste pentru semeni.

• O foarte frumoasa datina se pastreaza in Maramures, zona Lapusului. Dimineata in prima zi de Pasti, copiii (pana la varsta de 9 ani) merg la prieteni si la vecini sa le anunte Invierea Domnului. Gazda daruieste fiecarui urator un ou rosu. La plecare, copiii multumesc pentru dar si ureaza gospodarilor ?Sarbatori fericite?. La aceasta sarbatoare, pragul casei trebuie trecut mai intai de un baiat, pentru ca in acea gospodarie sa nu fie discordie tot restul anului.

• In Arges, printre dulciurile pregatite de Sfintele Pasti se numara covrigii cu ou (numiti asa pen?tru ca in compozitia lor se adauga multe oua, 10-15 oua la 1 kg de faina). Fiecare gospo?dar se straduieste sa pregateasca o astfel de deli?catesa, care este si simbolul belsugului.

• In Banat, la micul dejun din prima zi de Pasti, se practica traditia tamaierii bucatelor. Apoi, fiecare mesean primeste o lingurita de pasti(vin+paine sfintite). In meniul acestei mese festive se include ciolanul de porc fiert, oua albe si mancaruri traditionale, dupa acestea se continua masa cu friptura de miel.

• In Tara Motilor, in noaptea de Pasti se ia toaca de la biserica, se duce in cimitir si este pazita de feciori. Iar daca nu au pazit-o bine, si a fost furata, sunt pedepsiti ca a doua zi sa dea un ospat, adica mancaruri si bauturi din care se infrupta atat ?hotii?, cat si ?pagubasii?. Daca aceia care au incercat sa fure toaca nu au reusit, atunci ei vor fi cei care vor plati ospatul.

• Pe valea Crisului Alb, la Almas, toata suflarea comunei se aduna in curtea bisericii. Femeile si fetele din localitate se gatesc in straie de sarbatoare, si vin in curtea bisericii unde vopsesc si "impistritesc" (incondeiaza) oua.

IEPURASUL IN CADRUL SARBATORILOR DE PASTI!

Prezenta iepurasului in traditia pascala se datoreaza de asemenea reminiscentelor ritualurilor pagine si divinitatilor venerate in vremuri indepartate, simpaticul animal fiind atunci, ca si astazi, un evident simbol al fertilitatii. O veche legenda nordica spune ca zeita Eostre a gasit intr-o iarna o pasare ranita pe cimp. Pentru a o salva de la moarte, zeita a transformat-o intr-o iepuroaica, aceasta pastrind insa capacitatea de a depune oua. Pentru a-i multumi binefacatoarei sale, iepuroaica decora ouale facute si i le daruia zeitei. Aceasta legenda se mai pastreaza vie in rindurile comunitatii olandeze din Pennsylvania, unde copiii asteapta de Paste iepurasul care face un cuib plin de oua colorate. Din aceasta legenda s-a nascut si traditia ca iepurasul sa aduca daruri copiilor.
Desi nu este un animal prea impresionant, iepurele este un mesager sacru al divinitatii in multe culturi. Spre exemplu, in traditia chineza, iepurele este o creatura care traieste pe Luna, unde se ocupa cu macinarea orezului, esenta vietii. Pentru budisti, iepurele este, de asemenea, o creatura selenara. Legenda spune ca, neavind ce ofranda sa-i aduca zeitei Indra, iepurele s-a gatit pe sine insusi in focul sacru si, ca rasplata, a fost asezat pe Luna. Si pe continentul american, animalul cu urechi mari este personaj de legenda. La unele triburi exista un mit care descrie cum iepurele a adus oamenilor focul, in timp ce in cultura mayasa era creditat cu inventarea scrisului.
In Egiptul antic, iepurele ocupa un loc aparte, ca simbol al fertilitatii, in timp ce in traditia germanica el este cel care aduce viata noua in fiecare primavara. Prima atestare documentara a prezentei iepurelui in simbolistica pascala apare in Germania, la 1500, desi e probabil ca el era deja prezent de mai multa vreme in traditia populara. Germanii sint, de altfel, primii care au inventat dulciurile in forma de iepurasi, la 1800. In aceeasi perioada, in Franta si Germania au aparut si primele oua din ciocolata.

2008-Anul international de promovare a dialogului intercultural

Dialogul intercultural este esenţial în cadrul societăţii complexe în care trăim. De aceea, Uniunea Europeană îi dedică un an tematic.Întâlnire între Dalai Lama, liderul spiritual budist şi preşedintele Comisiei Europene, José Manuel Barroso, pe tema drepturilor fundamentale şi a respectului reciproc

Se spune despre spanioli c-ar fi mândri şi orgolioşi, despre englezi că sunt încrezuţi, pe când germanii sunt consideraţi riguroşi şi disciplinaţi, iar francezii aroganţi…Toate acestea nu sunt decât idei preconcepute, transmise din generaţie în generaţie, care adesea arată fie că nu-i cunoaştem pe ceilalţi, fie că îi înţelegem greşit.

Originile etnice sau religiile diferite accentuează incapacitatea de înţelegere reciprocă dincolo de graniţele Europei sau în relaţie cu populaţiile care au ales calea imigrării. Câţi europeni nu confundă oare religia musulmană cu islamismul?

Cel mai bun mod de a combate prejudecăţile este iniţierea unui schimb, sub forma unui dialog intercultural .

Diferenţele culturale se fac simţite în numeroase domenii, fie că este vorba despre libertatea presei, lupta împotriva discriminărilor şi a rasismului, integrarea imigranţilor sau politica în domeniul educaţiei.

De aceea, Uniunea Europeană a decis ca anul 2008 să fie Anul european al dialogului intercultural. Obiectivele acestui demers sunt multiple:

sensibilizarea europenilor faţă de importanţa dialogului; promovarea valorilor comune şi a noţiunii de respect reciproc; încurajarea schimburilor culturale şi a dezbaterilor. O atenţie deosebită va fi acordată dialogului interconfesional.

De-a lungul acestui an tematic, se vor organiza o campanie de informare şi o serie de evenimente pentru care a fost prevăzut un buget de 10 milioane de euro. De asemenea, Uniunea va realiza studii şi consultări care vor permite o monitorizare pe termen lung. Anul tematic se va încheia cu un forum intercultural care va reuni societatea civilă, reprezentanţi ai diferitelor confesiuni, precum şi politicieni.


Parlamentul European şi Consiliul Uniunii Europei (prin Decizia Nr. 1983/2006/CE) au hotărât ca anul 2008 să fie declarat Anul european al dialogului intercultural. Obiectivele acestui demers european sunt multiple, între care respectarea şi promovarea diversităţii culturale europene, a valorilor comune şi încurajarea schimburilor culturale.

Având în vedere rolul important pe care dialogul intercultural îl are, nu numai în context european, ci, în egală măsură, la nivelul statelor membre ale Uniunii Europene, în crearea şi dezvoltarea conştiinţei cetăţeniei europene a fiecăruia dintre noi, în dezvoltarea unui climat favorabil înţelegerii reciproce între cetăţenii Europei şi, implicit, a unei bune cooperări în toate domeniile, Ministerul Culturii şi Cultelor intenţionează ca, pe parcursul anului 2008, să stimuleze derularea unor acţiuni şi proiecte culturale care să aducă în atenţia publicului conceptele de diversitate culturală şi de dialog intercultural, aşa cum ele sunt percepute în Convenţiile UNESCO şi în alte documente europene şi internaţionale, precum şi a beneficiilor pe care acestea le aduc atât în plan politico-diplomatic, în relaţiile dintre state, cât şi în planul dezvoltării economico-sociale şi, pe cale de consecinţă, nivelului de bună-stare al fiecăruia dintre cetăţenii României.

În acest context, Ministerul Culturii şi Cultelor îşi propune ca, prin Agenda Culturală proprie pentru anul 2008, să susţină cu prioritate acele proiecte şi acţiuni care conţin elemente destinate sporirii gradului de conştientizare şi implicare a publicului în vederea respectării şi promovării noţiunilor de diversitate culturală şi dialog intercultural, atât la nivelul României, cât şi într-un cadru mai amplu, regional şi european.

Astfel, pentru o evaluare eficientă a proiectelor şi acţiunilor pentru care se solicită sprijin financiar direct din partea MCC, au fost elaborate:

un Formular de cerere de finanţare, ce cuprinde rubrici necesare atât unei evaluări cât mai obiectivă şi completă ale proiectelor, cât şi rubrici referitoare la datele necesare încheierii contractelor de finanţare, în conformitate cu prevederile legii române în vigoare;

Martisor la vecinii nostrii

MARTISORUL LA VECINII NOSTRII

Daca mergi pe strazile Bulgariei, pe data de 1 Martie, vei intalni numeroase figuri fericite. Dar in primul rand, ochii tai vot fi capturati de martisoare. Toata lumea isi decoreaza hainele cu ele. Mai mult, poti sa observi martisoare purtate chiar de caini si pisici. In satele mici din munti, oamenii isi aranjeaza si animalele domestice din ograda (miei, cai, capre etc) cu astfel de podoabe. Casele au si ele, de asemenea, propriul lor martisor.

Te-ai putea intreba de unde provine acest obicei. In timpurile vechi, "matenitsa" cum sunt denumite martisoarele in limba bulgara, au fost acceptate ca un semn de ritual, ca o amuleta creata special pentru a te proteja de spiritele rele. In zilele noastre, aproape toate aceste simboluri au fost uitate, ramanand doar cel legat de venirea primaverii. Dar si acum, bulgarii cred ca, vor fi sanatosi tot timpul anului daca poarta "martenitsa" in luna martie. Exista o zicala din batrani care spune ca "daca nu porti martisor, Baba Marta va aduce spiritele rele in casa ta". Caracterul mitic Baba Marta personifica primavara si soarele care poate cu usurinta sa arda fetele sensibile ale oamenilor. Conform credintei nationale, Baba Marta este o batrana neputincioasa. Acesta este motivul pentru care are tot timpul la ea un bat de fier in care se spijina. Bulgarii cred ca, temperamentul batranei este foarte instabil. Astfel ca, atunci cand Marta zambeste, soarele staluceste pe cer, iar atunci cand este suparata pe cineva, vremea urata isi face simtita prezenta. Majoritatea ritualurilor aveau ca obiectiv principal multumirea batranei. Baba Marta nu va vizita decat casele curate si bine ingrijite. Din acest motiv, in fiecare an, la sfarsitul lui februarie, bulgarii obisnuiesc sa-si faca curatenie generala in case. Este de fapt un simbol al curatarii de tot ceea ce s-a adunat rau de-a lungul anului, de toate lucrurile vechi si nefertile, si de care trebuie sa te debarasezi odata cu venirea primaverii, pentru a te putea purifica.

Baba Marta are cerinte specifice pentru cei cu care se va intalni la inceputul lui martie. Astfel ca, batranii nu trebuie niciodata sa iasa prea devreme din casa in aceste zile pentru ca batrana doreste sa intalneasca doar fete tinere si femei. Doar asa vremea va fi tot anul frumoasa si calduroasa. Trebuie de asemenea sa poriti "martenitsa".
Toata lumea poarta "martenitsa" in Bulgaria, inclusiv necuvantatoarele. Martisoarele bulgarilor sunt asemanatoare celor din Romania. Sunt facute din doua bucati de matase, una alba si cealalta rosie, rasucite intre ele, la care se ataseaza monede, par din coada de cal, margele, usturoi, carcase de melci etc. Impreuna formeaza amuleta.
In anumite regiuni din Bulgaria martisoarele sunt purtate in functie de statutul social al persoanelor in cauza. Astfel, fetele nemaritate vor purta martisorul in partea stanga a rochiei, in vreme ce fetele batrane il vor purta pe degetul mic al mainii stangi. Barbatii casatoriti poarta "martenitsa" la soseta dreapta.

Martisoarele se poarta o perioada de timp bine determinata, dupa care se agata in copacii care urmeaza sa infloreasca. Procesul scoaterii martisoarelor a fost legat de paracticile de previziune a vremii. In sud, spre exemplu, oamenii cred ca ar trebui sa-ti dai jos martisorul doar atunci cand vei observa un stol de berze. In alte regiuni acest lucru se intampla la vederea unei lebede, existand credinta ca, vei fi tot anul la fel de gratios precum respectiva pasare. Fetele nemaritate isi pun martisorul sub o piatra mare si incearca sa ghiceasca care le va fi ursitul.
Scoaterea martisorului, conform ritualurilor, are un scop bine intemeiat: sa marcheze astfel tranzitia dintre sfarsitul iernii si noul anotimp care incepe.

Martenitsa, aceasta amuleta magica, mostenita de la predecesori, este primul semn al venirii primaverii. El simbolizeaza credinta fiecaruia ca toate vor fi mai bune in anul ce va sa vina.

test

LIGA CAMPIONILOR Steaua - Real Madrid 1 - 4

0000000000000000000000000
ATENTIE, Am dorit sa verific Trackback .Ce comentarii frumoase am pierdut....Feriti-va sa nu patiti la fel.
00000000000000000000000000000

WordPress http://analizesifapte.wordpress.com/">Asoc Romane pt Patrimoniu


2008 http://o-carte-pe-zi.com/">O carte pe zi


Daco-Romanicahttp://studii-protoromane.com/">Interferente cultural istorice

8 Martie,ziua femeii

Ca sa nu spunem ca nu suntem rasfatate de ziua noastra, ca nu suntem tratate ca si zanele din povesti, va transmit din partea unui prieten poezia pe care v-a dedicat-o:

SA TI SE-APRINDA-N FRUNTEA ALBA STEAUA

Sa ti se-aprinda-n fruntea alba steaua,

Margeanul pe-a ta gura sa traiasca,

Un fulg aprins sub pleoapa sa se nasca,

Sa-ti coasa taina rabdator mantaua

Iarba tacuta roua s-o vesteasca,

Si sa-ti trimita zborul alb bezeaua,

Un nor ucis sa-si verse-n sange neaua

Si biciul poftei bland sa te loveasca

Un inger trist sa-ti fie ca un frate,

Sa te cuprinda crinul in betii

Varsand licori de patimi vindecate,

sa te-afunzi curata in vecii,

Doar cand rascoala clipei dulci va bate

Din departari pe aripi nestiute in aceasta zi frumoasa primeste-n dar un simplu si mirific martisor.
Ultima ninsoare-ncarca meriiDar curand ei plini vor fi de floare!Martie, mamico, sarbatoare!Sarbatoarea ta si-a primaverii!Ultima ninsoare-ncarca meriiDar curand ei plini vor fi de floare!Martie, mamico, sarbatoare!Sarbatoarea ta si-a primaverii!
Ziua de 8 Martie imi ofera prilejul potrivit pentru a-ti spune cat de mult insemni pentru mine. Vreau sa-ti multumesc pentru tot ceea ce am invatat de la tine: cum sa daruiesc neconditionat, cum sa am increde in mine. Tu ai fost cea care m-a iubit fara a cere nimic in schimb, tu esti cea care mi-a oferit sprijin si incurajari cand aveam nevoie, tu ai fost mereu alaturi de mine cand viata parea impotriva mea.Te iubesc, mamica mea…
Pentru ca sunteti cele care insenineaza zilele barbatilor - desi ei se plang dar numai pentru ca asa s-au obisnuit - pentru ca sunteti cele care numai cand priviti catre copiii vostri, dati lumii mai multa frumusete, pentru ca sunteti cele care gasesc in fiecare zi timp pentru orice problema si orice nevoie a celor dragi, pentru ca, desi va mai plangeti cateodata, o luati de la capat in fiecare zi, mai puternice si mai hotarate, pentru ca sufletul vostru stie ce e iubirea, cum se daruieste si cum se primeste ea… si pentru tot ceea ce reprezentati… pentru voi timpul se opreste putin in loc la fiecare inceput de Primavara, sa va aduca un omagiu…La multi ani!
Pentru ca se apropie cu repeziciune aceasta zi minunata , as dori sa felicit toate femeiele de pe pamant, pentru ca au avut, si bineinteles ca mai au putere sa faca asa incat sa existe miracole pe Terra !!! Iar aceasta zi minunata le este dedicata in special mamelor!!! N-as putea sa o uit pe mama mea care este si va fi pentru mine cea mai minunata mama TE IUBESc!!!

Timpul etern al orelor tarzii.

peisaje

sondaj

Get your own Poll!

BREND DE TARA

Branding-ul de tara costa. Spotul creat de regizorul francez J.L. Besson pentru a sustine candidatura orasului Paris pentru Jocurile Olimpice a costat 8 milioane de euro. In Romania, a avut loc o noua intalnire a grupului de lucru infiintat de ASG (Agentia pentru strategii guvernamentale) care a avut ca tema brandingul de tara. La intalnire au participat reprezentanti guvernamentali, ai societatii civile, specialisti din mediul academic, lideri de opinie, reprezentanti din mass-media. Absenta reprezentantilor opozitiei si ai Ministerului de Externe a fost remarcata. Branding-ul de tara este un concept care implica crearea unei imagini coerente unei tari printr-o campanie sustinuta de marketing si publicitate. In Romania au mai existat tentative neinspirate de branding de tara. Ani la randul, agentii guvernamentale obscure cu bugete netransparente si strategii inexistente au finantat festivaluri de muzica culturala, serate cu mici si sarmale la ambasadele Romaniei, si alte traduceri de Blaga, Eminescu si Buzura. Atunci cand Fundatia Culturala Romana s-a trans -format in Institutul Cultural Roman, proiectul initial prevedea imitarea modelului fundatiilor de profil spaniole (Institutul Cervantes), britanice (British Council), franceze (Institutul Francez) sau centrelor culturale americane. Acestea au, pe langa o misiune culturala, si un mandat de marketing social: ofera cursuri, circuite turistice, fac prezentari de filme, sprijina parteneriate institutionale. Din pacate, varianta finala a mandatului acordat ICR precum si mijloacele restranse de care dispune a redus drastic optiunile pe care le poate exersa si in acelasi timp l-a transformat intr-un institut cultural cu o misiune nobila, desigur, fara expertiza organizatorica si manageriala capabila sa sustina obiectivul de a construi un brand Romania.

We are at the Normal school.here we lanch to work with the cildren.